Sunday, June 07, 2009

Remember - "Doua Eve"

Un articol de pe vechiul blog pe care l-am postat pe 16 aprilie 2008. Tabloul de la inceputul articolului a ajuns in dormitorul meu si arata foarte bine. Am sa revin cu poze, dar pana atunci, enjoy:

Ma gandesc serios sa imi fac alt blog. De asta m-am plictisit. Nu pot vorbi despre un subiect care ma intereseaza doar pe mine. In plus, in "publicitatea de iasi" nu se intampla mare lucru. In branding parca se mai misca niste lucruri dar in advertising e asa multa liniste... Norocul meu e ca sunt conectat la Bucuresti si la alte comunitati mai interesante, altfel as crede ca am ramas aproape singur pe baricada.

Ma gandesc uneori la Ziua Aceea. La momentele in care stateam la o fereastra, la una din multele scoli pe care le-am strabatut in 17 din cei 30 ani ai mei si atunci a venit clipa. Am simtit-o si mi-o amintesc perfect. Avea un gust acru si era galbuie cu o usoara tenta de verde. Verdele ala brotac care nu place nimanui. A fost singura data in viata cand am simtit nevoia sa fiu marlan. Am scuipat pe un perete clipa aceea si tot respectul pe care il purtam respectivei scoli. In acel moment am fost ferm convins ca am pierdut 14-15 ani degeaba. Ceva ma suparase tare de tot. Se intamplase un sir de evenimente care mi-a dat de inteles ca scolile pe care le facusem, greu, cu eforturi, sacrificii si multe sperante, pur si simplu nu-mi asigurau nici un viitor. Ma si vedeam alaturindu-ma grupului de pictori din parcul de la teatru, pictand peisaje cu caprioare gingase langa rauri cristaline sau nuduri din amintirile studentiei. Eu visam sa ajung un Dali, Picasso sau, de ce nu un Giger. Nu imi doream sa fiu VanGogh, innebunit de saracie si cu probleme mari de sanatate. Imi doream cercurile elevate din jurul lui Warhol sau Pollock, cu oameni educati si femei frumoase. Visam tablouri imense cu niste costuri pe masura. Nu am vrut niciodata un Maybach dar inca visez la un Mustang 67 decapotabil. Imi doream sa vad lumea. Sa umblu si sa creez arta. Nu pictura si nici grafica ci o forma de arta complexa care sa fie un colaj de tehnici digitale si traditionale. Sa "fur" din fiecare cultura tot ce are mai de pret si sa ascund in lucrarile mele. Ei bine, sirul de evenimete despre care vorbeam mai devreme, mi-a aratat ca toate aceste dorinte nu au nici o valoare. Nici talentul sau experienta mea nu contau absolut deloc. Trebuia o singura calitate, pe care eu nu am avut-o niciodata: sa pup bine. Nu o Bellucci sau vre-o Anjelina ci niste funduri lasate si urat mirositoare, pline de blazare si unse din abundenta cu nesimtire. Am spus nu. Si nu regret. Regret doar ca nu am putut face arta. Cu siguranta mi-ar fi placut mai mult.

Singurul lucru de care acum duc lipsa este timpul. Drumul meu in viata cred ca se contureaza destul de clar si nu pot spune ca imi displace. Am avut noroc din abundenta. Probabil ca am fost un sfant intr-o viata anterioara sau un mare oropsit. Privesc generatiile noi, care acum inca sunt in scoli sau au terminat de curand si realizez ca ei au o mare problema. Tot ce invata cu eforturi incredibile la scolile pe care le fac nu se aplica in realitate. Manualele nu pot tine pasul cu vremurile, iar dinozaurii nu inteleg timpurile noastre. Si mai tragic este ca apar noi generatii de dinozauri, fundurile cresc, se lasa si miros din ce in ce mai urat. Am vazut pe Discovery ca teoria lui Darwin nu mai e valabila adica noi nu ne tragem din maimute si suntem mai inruditi cu porcul dpdv genetic. Au existat 4-5 rase de oameni din care au supravietuit doua, poate trei. Noi, pigmeii si Bigfoot sau Yeti. In acelasi timp, tot genetic s-a dovedit si ca a existat Adam. A trait in Africa si era negru. A existat si gradina Edenului. Sunt curios, in cati ani, aceste informatii atat de usor de obtinut, vor ajunge in manuale?

In concluzie, in Iasi nu prea intereseaza pe nimeni Advertisingul dar exista interes pentru Branding si Web. E foarte bine si ma bucur dar sunt domenii de care eu nu ma simt atras. Asa ca, voi continua ceea ce fac, dar in plus imi voi face timp pentru pasiunea careia i-am alocat cel mai mult timp si pentru care am facut cele mai multe eforturi pana acum. Voi incerca sa vorbesc despre asta si sa adun in jurul meu pasionati de arta cu aceeasi calitate in minus. Am motive sa cred ca acum ma pot lupta cu dinozaurii si ar fi frumos sa nu fiu singur.

PS: Am simtit nevoia sa pun acest articol pe noul meu blog deoarece la mai bine de un an de atunci simt ca se intampla tot ce imi propuneam. Se "incheaga" incet dar cred eu sigur un grup de artisti cu viziuni asemanatoare, am inceput sa creez si se pare ca momentan, cerul este limita.

1 comment:

Anonymous said...

Is Bigfoot Real?
http://www.is-bigfoot-real.com/