Wednesday, September 02, 2009

Din seria "Ce am mai facut de curand"...

Lucrez mult ilustratii si imi place la nebunie. Mai jos sunt cateva fragmente dintr-o imagine care face parte dintr-o serie pentru un proiect la care lucrez acum. Nu il voi arata in intregime pana la inaugurare...

Friday, July 10, 2009

Balon si camion

Acestea sunt doua ilustratii pe care le-am facut ptr un site la care lucrez acum. In ultimul timp sunt tot mai incantat de folosirea ilustratiilor personale in proiectele mele "de firma". Si, ca sa fiu modest pana la capat, am senzatia ca imi ies tot mai bine...

Sunday, June 28, 2009

Friday, June 26, 2009

Insomnie creativa

In noaptea asta am parte de o specie de insomnie care imi place foarte mult - insomnia creativa. Se declaneaza datorita unei idei care imi intra in cap si pe care nu mi-o pot scoate decat aducand-o la realitate. :D

Thursday, June 25, 2009

Greierele si furnica

Am terminat si a doua poveste a cartii mele. Mai am inca trei...

Saturday, June 13, 2009

Dan Vuletici - un artist roman care mi-a placut foarte mult

www.dan.vuletici.com

Ce am mai facut...

M-am jucat un pic. Ador sa fac ilustratii si imi place in special stilul 70ist din Franta. Nu seamana cu ilustratia de mai jos dar studiez problema si ma gandesc la o serie in stilul ala. Curand...

Monday, June 08, 2009

"Shumahar"

Da, eu sunt. Adica am fost azi cand am pilotat un bolid de 9 cai ce mergea cu 40 km/ora. Dar senzatia e de nedescris... Si asta e "grupa mica", urmeaza grupa mijlocie si "bestia" care prinde 120 la capatul liniei drepte. Nu imi imaginez cum e sa mergi cu viteza aia cu fundul pe asfalt dar cu siguranta voi afla.

Din nou Gustav

Sunday, June 07, 2009

Remember - "Doua Eve"

Un articol de pe vechiul blog pe care l-am postat pe 16 aprilie 2008. Tabloul de la inceputul articolului a ajuns in dormitorul meu si arata foarte bine. Am sa revin cu poze, dar pana atunci, enjoy:

Ma gandesc serios sa imi fac alt blog. De asta m-am plictisit. Nu pot vorbi despre un subiect care ma intereseaza doar pe mine. In plus, in "publicitatea de iasi" nu se intampla mare lucru. In branding parca se mai misca niste lucruri dar in advertising e asa multa liniste... Norocul meu e ca sunt conectat la Bucuresti si la alte comunitati mai interesante, altfel as crede ca am ramas aproape singur pe baricada.

Ma gandesc uneori la Ziua Aceea. La momentele in care stateam la o fereastra, la una din multele scoli pe care le-am strabatut in 17 din cei 30 ani ai mei si atunci a venit clipa. Am simtit-o si mi-o amintesc perfect. Avea un gust acru si era galbuie cu o usoara tenta de verde. Verdele ala brotac care nu place nimanui. A fost singura data in viata cand am simtit nevoia sa fiu marlan. Am scuipat pe un perete clipa aceea si tot respectul pe care il purtam respectivei scoli. In acel moment am fost ferm convins ca am pierdut 14-15 ani degeaba. Ceva ma suparase tare de tot. Se intamplase un sir de evenimente care mi-a dat de inteles ca scolile pe care le facusem, greu, cu eforturi, sacrificii si multe sperante, pur si simplu nu-mi asigurau nici un viitor. Ma si vedeam alaturindu-ma grupului de pictori din parcul de la teatru, pictand peisaje cu caprioare gingase langa rauri cristaline sau nuduri din amintirile studentiei. Eu visam sa ajung un Dali, Picasso sau, de ce nu un Giger. Nu imi doream sa fiu VanGogh, innebunit de saracie si cu probleme mari de sanatate. Imi doream cercurile elevate din jurul lui Warhol sau Pollock, cu oameni educati si femei frumoase. Visam tablouri imense cu niste costuri pe masura. Nu am vrut niciodata un Maybach dar inca visez la un Mustang 67 decapotabil. Imi doream sa vad lumea. Sa umblu si sa creez arta. Nu pictura si nici grafica ci o forma de arta complexa care sa fie un colaj de tehnici digitale si traditionale. Sa "fur" din fiecare cultura tot ce are mai de pret si sa ascund in lucrarile mele. Ei bine, sirul de evenimete despre care vorbeam mai devreme, mi-a aratat ca toate aceste dorinte nu au nici o valoare. Nici talentul sau experienta mea nu contau absolut deloc. Trebuia o singura calitate, pe care eu nu am avut-o niciodata: sa pup bine. Nu o Bellucci sau vre-o Anjelina ci niste funduri lasate si urat mirositoare, pline de blazare si unse din abundenta cu nesimtire. Am spus nu. Si nu regret. Regret doar ca nu am putut face arta. Cu siguranta mi-ar fi placut mai mult.

Singurul lucru de care acum duc lipsa este timpul. Drumul meu in viata cred ca se contureaza destul de clar si nu pot spune ca imi displace. Am avut noroc din abundenta. Probabil ca am fost un sfant intr-o viata anterioara sau un mare oropsit. Privesc generatiile noi, care acum inca sunt in scoli sau au terminat de curand si realizez ca ei au o mare problema. Tot ce invata cu eforturi incredibile la scolile pe care le fac nu se aplica in realitate. Manualele nu pot tine pasul cu vremurile, iar dinozaurii nu inteleg timpurile noastre. Si mai tragic este ca apar noi generatii de dinozauri, fundurile cresc, se lasa si miros din ce in ce mai urat. Am vazut pe Discovery ca teoria lui Darwin nu mai e valabila adica noi nu ne tragem din maimute si suntem mai inruditi cu porcul dpdv genetic. Au existat 4-5 rase de oameni din care au supravietuit doua, poate trei. Noi, pigmeii si Bigfoot sau Yeti. In acelasi timp, tot genetic s-a dovedit si ca a existat Adam. A trait in Africa si era negru. A existat si gradina Edenului. Sunt curios, in cati ani, aceste informatii atat de usor de obtinut, vor ajunge in manuale?

In concluzie, in Iasi nu prea intereseaza pe nimeni Advertisingul dar exista interes pentru Branding si Web. E foarte bine si ma bucur dar sunt domenii de care eu nu ma simt atras. Asa ca, voi continua ceea ce fac, dar in plus imi voi face timp pentru pasiunea careia i-am alocat cel mai mult timp si pentru care am facut cele mai multe eforturi pana acum. Voi incerca sa vorbesc despre asta si sa adun in jurul meu pasionati de arta cu aceeasi calitate in minus. Am motive sa cred ca acum ma pot lupta cu dinozaurii si ar fi frumos sa nu fiu singur.

PS: Am simtit nevoia sa pun acest articol pe noul meu blog deoarece la mai bine de un an de atunci simt ca se intampla tot ce imi propuneam. Se "incheaga" incet dar cred eu sigur un grup de artisti cu viziuni asemanatoare, am inceput sa creez si se pare ca momentan, cerul este limita.

Saturday, June 06, 2009

EU...

Friday, June 05, 2009

Ce-am mai facut...

Niste ilustratii. :)

Gand la gand cu mama lu' Mircea Badea

“Mesajul meu către români în acest moment este că ei sunt mai responsabili pentru modul în care va fi evaluată România începând din 7 iunie, decât vor fi partidele” -Traian Basescu, ieri, intr-o conferinta de presa la Palatul Cotroceni.

“Consider ca sunt mai responsabili cei care nu se duc la vot, pentru ca nu incurajeaza coruptia si indiferenta acelorasi candidati care au condus mizerabil tara 20 de ani.” - Mama (lu' Mircea Badea), acum 2 minute, prin sms catre mine (Mircea Badea).

Sunt 100% de aceeasi parere. Nu am cu cine vota asa ca de ce sa imi pierd vremea?

Sursa mesajului este aici.

Thursday, June 04, 2009

Un articol interesant care m-a impresionat.

Cum m-am indragostit de Basarabia

04 Iunie 2009, 20:33
Numele ei nu figura in cartile de istorie pe vremea anilor mei de scoala. Prima oara l-am auzit pomenit intr-o discutie a parintilor mei cu cativa prieteni de familie. Mama le povestea cum tata fusese candva dat afara iar din facultate, pentru ca indraznise sa-si intrebe profesorul, care tinea o prelegere despre Romania, de ce nu o pomeneste… Abia fusese readmis, dupa ce “omisese” sa mentioneze in cererea de reinscriere ca provenea dintr-o familie cu “dosar prost”.
Au trecut ani, a urmat Revolutia din decembrie ‘89, apoi, sau in paralel, lovitura de stat. A invins cea din urma.

Cand mi s-a oferit ocazia sa merg s-o vad, prin ‘93, mi-am adus aminte de povestea mamei. Am plecat seara cu trenul. La granita, am privit pe fereastra cum vagoanele erau mutate pe celalalte sine. Pana si calea ferata trebuia sa ne desparta. Cand am ajuns, nu era deloc asa cum imi imaginam. Un oras mare, cenusiu, cu spatii largi si parfum rusesc. Limba pe care am auzit-o la hotel, in alimentarele sarace in care calculul platii se facea pe abac, pe strazile vag luminate noaptea…

Nu ma simteam acasa. Pana cand am cunoscut-o pe Natalita. Era studenta la Filologie si lucra ca jurnalist la o agentie de presa de acolo. Vorbea graiul curat, cu putin accent. Apelam la ea ca sa transmitem din tara in tara reportajele, interviurile… Nu stiu de ce, dar dupa cateva intalniri cu Natalita, in care n-am schimbat prea multe vorbe, m-a rugat, intr-o pauza a ei de dupa-amiaza, sa o insotesc “undeva”. N-am indraznit sa intreb unde, am acceptat pe loc. Pe drum, pe care am luat-o la pas, m-a intrebat doar cum e in Romania, cum mi s-a parut orasul ei… “Am ajuns”, mi-a spus deodata. Eram la intrarea intr-un cimitir imens. Nu erau cruci. Ci placi inscriptionate intr-o limba pe care n-o intelegeam.

Ce-o vrea fata asta de la mine? De ce m-o fi adus aici? Dar n-am repetat cu voce tare ce-mi ziceam in gand. Am urmat-o pe aleile lungi. Parea sa stie cu precizie incotro ne indreptam. Eram din ce in ce mai departe de intrare. Iar mormintele erau din ce in ce mai neingrijite. Dintr-o data a pornit-o cu pas mai repede si s-a oprit. Langa o cruce, e drept prapadita, dar o cruce. Pe care am putut citi un nume de roman, un an al nasterii si unul al mortii.
“Cand voiam sa citim romaneste, veneam aici, impreuna cu cativa colegi, si ne uitam pe crucile astea. E singurul loc unde ne puteam vedea alfabetul”.

N-am putut sa-i spun nimic, dar stiu ca a inteles ce simteam. Am stat minute bune citind amandoua. Nume, romaneste.

Atunci, m-am indragostit de partea de Basarabie numita Republica Moldova. In al carei Parlament al anului 2009 comunistii lui Voronin nu au reusit, totusi, sa gaseasca un tradator din Opozitie.

Margarita GEICA,
Cotidianul Ziua

L-am gasit aici. Si voi mai scrie despre acest subiect zilele acestea ptr ca ma intereseaza si imi pasa.

Friday, May 29, 2009

Simt cum ma prinde un virus nou...

Dar incerc sa ma tratez ptr ca il consider foarte periculos. Insa senzatia era asa placuta...

Tandreturi de dimineata 2

Wednesday, May 27, 2009

Vis Urat vs Mircea Badea

Nu sunt un fan Mircea Badea dar ma mai uit din cand in cand la cate o emisiune de-a lui. Si, tot uitandu-ma asa, am remarcat conflictul dintre astia doi. Cu faze urate, din partea ambilor, dar, parca un pic mai elegante replicile lui Badea. Curios din fire cum sunt eu, am intrat un pic pe blogul lui visurat si am citit cateva articole. Deprimante. Pesimiste. Nu e tocmai un blog de citit seara. Dar, ce mi-a pus capac, a fost un articol cu un mesaj de genul, "noi, blogarii astia mari, nu punem botu la voi, blogarii aia mici. Asa ca, nu ne mai trimiteti mailuri in care ne cereti sa va punem in blogroll ptr ca nu o vom face...". In momentul ala, i-am luat partea lui Mircea Badea. Si, mi-ar placea sa vad ca trece in fata "marelui blogger" pe www.zelist.ro. Nu e important, dar ar fi o mica bucurie personala. Nu suport oamenii cu asa atitudini. Oricat de mare ajungi la un moment dat, trebuie sa iti amintesti ca ai fost candva mic si nu strica sa ii ajuti si pe altii. Macar gandeste-te ca da bine la imagine...

PS: Sprijiniti-l pe Mircea Badea. Intrati aici macar o data!




L. ed. Spre mareamea satisfactie, "marele blogger" a picat rau de tot. "batut" de unul care nu se considera blogger si nu scrie ca un blogger. Bravo lui!

Tuesday, May 26, 2009

Ioana Parvu

Va recomand sa intrati pe acest link si veti gasi o poveste.

Un rus mai maniac decat mine

Portofoliul omului de pe istock